..visuL. .lui. ..Jason. ..

Cu pas legănat, Jonathan se îndepărtă de ferma pustiită. Călca greu, împleticit, pe pământul sterp din care îşi trăgea puţinul. Se opri lângă singurul copac ce se înălţa în câmpia veştedă. Tatăl său stătea deoparte, privind in gol. Jonathan îl salută printr-o mişcare de cap. Se aşeză pe băncuţa îngustă, în dreptul tatălui său.
- 'Neaţa, tată...
Făcu o pauză privind orizontul cu ochi goi. Apoi continuă:
- Tu cum o mai duci? Că eu, tare greu... Lăcustele îmi seacă puterile. Şi în zona unde mai merg irigaţiile, afurisiţii de extratereştri fac tot mai multe cercuri, şi-mi strică grâul...
Răcoarea dimineţii începuse să se piardă, cerul fără pată, de culoarea oţelului, părea necruţător. Un soare alb dădea naştere unei noi zile înăbuşitoare.
Jonathan scuipă în dreapta şi începu din nou:
- Şacalii mi-au mai furat o găină. De două săptămâni, vaca nu mai dă lapte. Iar calul, ştii, a murit ieri...
Îşi şterse fruntea cu dosul palmei şi privi spre tatăl său. Deşi privea în gol, părea că încuviinţează. Privirea lui Jonathan se îndreptă către un grup de patru şacali.
- Viu imediat.
Cu pasul grăbit, Jonathan merse la fermă, îşi luă puşca şi reveni pe băncuţa cu vopsea scorojită. Şacalii dădeau târcoale. Jonathan oftă şi îşi şterse din nou fruntea.
- Marilyn a dispărut acum patru luni, au răpit-o... Iar pe Jason l-au prins şacalii... Nu mai ai nici nepot...
Îşi umezi buzele, înghiţi în sec, îşi lăsă capul pe spate şi izbucni într-un râs anormal. Apoi alunecă de pe băncuţă, căzând în genunchi şi începu să plângă în hohote, sfârşind cu un urlet de furie oarbă. Tatăl lui îl privea trist, neclintit. Jonathan izbi, neputincios, cu pumnul în pământ, şi întrebă şoptit:
- De ce taci, tată...?
Strânse în palmă puţinul praf de pe jos, şi-l lăsă să se scurgă incet, ca într-o clepsidră. Mai mulţi şacali se strânseseră în jurul lor, lingându-se pe boturi, cu ochi lacomi. Jonathan agita puşca deasupra capului, aşa cum era, în genunchi, ameninţându-i. Dar ei nu faceau altceva decât să sară de pe un picior pe altul, jucăuşi, nepăsători.  Propti patul puştii în pământ, şi îşi sprijini fruntea de ţeavă.
Întoarse capul, privind pentru ultima oară poza de pe crucea tatălui său, şi îşi plimbă ochii pe adunătura de pietre ce-i alcătuiau mormântul. Închise ochii.
Tunetul împuşcăturii răsună în toată câmpia uscată, şi vântul începu să bată în rafale peste lanurile de grâu ale lui Jonathan, legănând, parcă, cercurile făcute de extratereştri.
Şacalii se năpustiră lingându-se pe boturi, cu ochi lacomi, jucăuşi, nepăsători.